„14:30, fiica mea doarme.
Fetiţele care i-au fabricat pijamalele
sforăie uşor
la celălalt capăt al lumii”* mele,
în pântecele meu.
14:31, fiica mea doarme
şi nu-mi pot închipui
cum micile făpturi
au turnat în pijamalele ei de copilă
mici doze de realitate,
dragoste,
minciună,
adevăr,
raţiune,
încredere,
fericire,
doze care-ajung să se
verse toate-ntr-un bidon
de „ Pepsi Life ”...
14:32, fiica mea doarme
cu capu-n poalele mele...
Mă uit la pijămăluţele ei de copilă şi,
deşi i-au rămas mici şi-o strâng,
doarme ne-ntoarsă.
14:33, fiica mea doarme,
iar pijămăluţele ei
încep să se rupă,
să pocnească la subraţ, între picioare,
dar ea trage cu dinţii de ele,
de copilărie...
Şi-o văd pe fiica mea goală,
ghemuită-n poalele mele,
ţinând în braţele ei un copil,
roz ca un purceluş, cu păr castaniu,
îmbrăcat cu mâinile
fetiţelor de la celălalt capăt al lumii,
care sforăie uşor în pântecele ei...
Sărut mâna ce mă mângâie pe frunte,
mă uit in ochii ei verzi...
( o văd cum se decolorează-n inexistenţă )
Te iubesc, mamă !!!
*Dan Sociu- shanghai truelove ltd
