După bărbați și trenuri să n-alergi niciodată!

După bărbați și trenuri să n-alergi niciodată!! Îl iei pe următorul...

E o vorbă atât de comună, se pare, însă eu nu o auzisem până ieri. Iar azi mi-a fost reamintită...de parcă pe frunte mea ar scrie că-l vânez pe Făt Frumos. Nu-l vânez! Sunt sigură că rujul roșu și zâmbetul mereu prezent n-o să-i provoace un infarct...

Eu nu mă pricep la mașini și nu pentru că sunt femeie, ci pentru că mi se par complexe și inaccesibile în momentul de față. Dar mi-au plăcut mereu trenurile...am prins câteva până acum: personalul, trenul cu un singur vagon, gălăgiosul, acceleratul, trenul nehotărât, trenul care moare înainte să intre în gară, trenul jegos, trenul de noapte...dar toate garează într-un loc fără peron: dacă nu ești atentă unde calci, pici în bot!

Odată...am băut o cafea la KFC cu un tren...și-aș fi putut să jur că mă duce cel puțin două stații. Dar la prima m-a dat jos...cică nu-l țin frânele...

A trecut ceva timp...vreau un bilet dus...spre fericire. N-am să-l câștig în tramvai și nici în Herăstrău...poate aștept în gara nepotrivită...poate trenul e prea plin...ce rost ar avea să mă urc? Să mă înghesui să prind un loc care oricum nu-i al meu...

Nu...eu nu-l aștept pe Făt Frumos pe-un cal alb. Aștept zmeul din Intercity... O fi derutat sau blocat, săracul, prin vreun copac...