duminică, 19 aprilie 2015

Thursdays in Greece

Chapter one: The dynasty of the four floating white caps


I was wearing my favorite green t-shirt with a pair of grey Capri pants and, of course, green snickers to match the t-shirt. It was my first time on a plane. I wasn’t feeling too good about it, especially because I’m really afraid of heights and pretty much of everything I could easily get killed by…I was sad, though really excited in a strange way…
I knew that trip was going to be life changing and I never thought I would miss that place so much. I’m not going to tell you the exact place, but I am going to say that everything happened somewhere in Greece, in a wonderful village with pink trees…well…they weren’t actually pink…their leafs were, which is pretty much the same. It was a magical place; the most magical I’ve ever been to…and I couldn’t enjoy it for a second…except that one day: the day I finally found out how a real man should look like.
His name is not important, especially because nothing happened between the two of us (not that I didn’t want to), but I’m just going to call him D. I was sitting on the balcony enjoying the fresh air, then I heard Janice, my boss’ friend, saying: “I’d like to introduce to you my youngster, D.”…and then he came…we shook hands…smiling…I was shocked. My brain suddenly forgot every single word in English and my eyes were as big and innocent as a lemur’s.  I can’t even remember the stuff we’ve talked about. I can only remember that sexy Ryan Reynolds smile and one question he asked: “Where have you been shipped out from?” I didn’t understand the question at first…what?? Did I look like a package to him? But I think he was only trying to make conversation and though I was really interested my mouth blew it …”I have a boyfriend!” A boyfriend that I literally wanted to kill that moment!
 He was making my life a living hell. My phone never stopped ringing that night. You don’t meet a fine English man every evening and I blew it just because I couldn’t turn off my fucking phone so I could eat some of that delicious barbeque and drink my beer straight from the bottle like I knew what I was doing, while having a conversation with one of the sexiest man alive! I instantly knew I wasn’t his type. I was only a chubby housekeeper. The thing is that we were sitting on the balcony, watching the sea, talking about swimming and about the group that uses to swim every single morning at 8 am, a group of four women  with white caps that ‘float’ in that tiny golf for an hour or so…”The floating white caps!”, he said, laughing. I started to laugh because I couldn’t imagine the rest of their bodies, beneath the water, and because one of them was my boss, while another one was his mom. I never knew the other two, but I will give them names…

Well…the main subject is not D. I didn’t get to know that guy that well in order to write a book about him. It’s just that he did give me this idea: the four floating white caps…I added “dynasty”…it just sounds…royal…and oh! That English accent I just love! So…let’s go back a little to see why I had to go to that marvelous village in the first place. I think it was the 9th of July 2012. I came back from my final exam. I had to wear a deux-piece suit and high heels. I had to be elegant, though rough. So I chose pretty much the only deux-piece I had in my closet and unfortunately it was black, with a white satin collar, but black. And it was damn hot! I went for a turquoise purse and a ‘swept to one side’ bun…I also wore the watch my mom gave me years ago on Amulet day, “so I’ll never forget her” (silly mom). Well…it was pretty late in the evening and it was still really hot outside. I started to pack some things: some of my summer clothes, cosmetics, some towels, flip-flops, sneakers, sandals, one or two books…I was ready to move to Bucharest with my boyfriend, starting a new life. I just finished my last year of university, totally sure that I’ve passed my final exam. I was more than sure that, if I move to Bucharest, I’ll find a perfect job as a secretary or a manager’s assistant but I was about to find out that those are just utopias for a 1,64 m chubby Moldavian girl…
Anyways, the window was open and the curtain was drawn aside…that’s when a huge butterfly flew in. He was pretty annoying because I kept kicking him out but he kept coming back. And then it hit me “something’s wrong…something’s wrong with mom…she’s trying to tell me something”. Stupid me! What did that butterfly have to do with mom…I don’t know…that was just the first thing going thru my mind.. Did I believe that shit?? Of course I did, especially the next minute when my phone rang…it was my mom: “please don’t get alarmed; I’m in the hospital…something’s wrong with me…” I went to the kitchen and told my brother what happened, and then we’ve lighted a cigarette and started crying like she already died.

Next thing I can remember is that I was on my way to Bucharest. I was nervous and I kept calling her to see if there was anything I could do for her. I probably forgot to mention that she was in Greece and she almost died that night. Her period lasted for more than 10 days and she was full of bruises, she was weak and couldn’t do pretty much anything. She used to work as a housekeeper for a really cute couple: Valerie and Nestor. Mondays were her only days off but she wanted to earn some extra money so she used to clean some of Valerie’s American friends’ houses. That Monday she didn’t go…she couldn’t get out of bed! So Marcy went by to her house later that day. When my mom opened the door, Marcy was terrified: my mom never looked worse…her arms were severely bruised and she was pale and weak. “You are going to put something on right away because we are going to the hospital! Now, for goodness sake!”



 To be continued...

duminică, 8 martie 2015

Adevăratei femei...

„14:30, fiica mea doarme.
Fetiţele care i-au fabricat pijamalele
sforăie uşor
la celălalt capăt al lumii”* mele,
în pântecele meu.

14:31, fiica mea doarme
şi nu-mi pot închipui
cum micile făpturi
au turnat în pijamalele ei de copilă
mici doze de realitate,
dragoste,
minciună,
adevăr,
raţiune,
încredere,
fericire,
doze care-ajung să se
verse toate-ntr-un bidon
de „ Pepsi Life ”...

14:32, fiica mea doarme
cu capu-n poalele mele...
Mă uit la pijămăluţele ei de copilă şi,
deşi i-au rămas mici şi-o strâng,
doarme ne-ntoarsă.

14:33, fiica mea doarme,
iar pijămăluţele ei
încep să se rupă,
să pocnească la subraţ, între picioare,
dar ea trage cu dinţii de ele,
de copilărie...
Şi-o văd pe fiica mea goală,
ghemuită-n poalele mele,
ţinând în braţele ei un copil,
roz ca un purceluş, cu păr castaniu,
îmbrăcat cu mâinile
fetiţelor de la celălalt capăt al lumii,
care sforăie uşor în pântecele ei...

Sărut mâna ce mă mângâie pe frunte,
mă uit in ochii ei verzi...
( o văd cum se decolorează-n inexistenţă )

Te iubesc, mamă !!!

*Dan Sociu- shanghai truelove ltd

luni, 19 ianuarie 2015

Tu știi ce meriți, baby??

Să nu crezi că m-am îndrăgostit...sau poate am făcut-o...dar eu mă îndrăgostesc și de vântul care-mi flutură pletele. În orice caz, nu te iubesc!!! Mai ales azi! Și nici ieri nu te-am iubit. Și dacă nu mă lași...nici mâine...

marți, 4 noiembrie 2014

După bărbați și trenuri să n-alergi niciodată!

După bărbați și trenuri să n-alergi niciodată!! Îl iei pe următorul...

E o vorbă atât de comună, se pare, însă eu nu o auzisem până ieri. Iar azi mi-a fost reamintită...de parcă pe frunte mea ar scrie că-l vânez pe Făt Frumos. Nu-l vânez! Sunt sigură că rujul roșu și zâmbetul mereu prezent n-o să-i provoace un infarct...

Eu nu mă pricep la mașini și nu pentru că sunt femeie, ci pentru că mi se par complexe și inaccesibile în momentul de față. Dar mi-au plăcut mereu trenurile...am prins câteva până acum: personalul, trenul cu un singur vagon, gălăgiosul, acceleratul, trenul nehotărât, trenul care moare înainte să intre în gară, trenul jegos, trenul de noapte...dar toate garează într-un loc fără peron: dacă nu ești atentă unde calci, pici în bot!

Odată...am băut o cafea la KFC cu un tren...și-aș fi putut să jur că mă duce cel puțin două stații. Dar la prima m-a dat jos...cică nu-l țin frânele...

A trecut ceva timp...vreau un bilet dus...spre fericire. N-am să-l câștig în tramvai și nici în Herăstrău...poate aștept în gara nepotrivită...poate trenul e prea plin...ce rost ar avea să mă urc? Să mă înghesui să prind un loc care oricum nu-i al meu...

Nu...eu nu-l aștept pe Făt Frumos pe-un cal alb. Aștept zmeul din Intercity... O fi derutat sau blocat, săracul, prin vreun copac...

vineri, 31 octombrie 2014

Femeia din mine așteaptă prea mult...

Femeia din mine așteaptă prea mult...
Așteaptă 4 ani într-o relație monotonă, așteaptă 8 luni după o iubire imposibilă, așteaptă alte patru un "Te iubesc!". Așteaptă să urce toată lumea în tramvai, la Crângași, doar să mai poată aștepta 5 secunde să-l vadă acolo, la trecere, în paltonul lui negru, cu părul lui brunet, cu zâmbetu-i larg pe buze. Așteaptă cafeaua cu lapte, cu două de zahar, dar mai mult de atât, așteaptă să-i vorbești. Așteaptă sărutul spontan de pe scara rulantă, pentru ca mai apoi s-aștepte să treacă orele până îl va revedea. Așteaptă răspunsul la joc și-n continuare-și așteaptă câștigul.

Așteaptă horoscopul în fiecare dimineață și, dacă se poate, să citească, ca prin minune, cele 1800 de pagini pentru CCNA...

Așteaptă să viziteze India și pădurea aia albastră pe care o visează atât de des...

Femeia din mine așteaptă prea mult...să se simtă completă...

Dar tot ea e atât de răbdătoare...tot ea, deși se simte prost, zâmbește...vrea să cunoască și să-nvețe, să strângă în brațe și să muște, să fie luată de mână când se-așteaptă mai puțin...

În fiecare dimineață mă trezesc într-o realitate mai rece decât caloriferul meu, într-o realitate în care eu n-am să-l votez duminică pe Ponta, într-o realitate în care, deși te vreau...aștept...




Sursă foto - Arhivă personală

luni, 9 iunie 2014

There's a baby crib in my Baby's crib!!!!

Lumânări...un pahar de vin roșu...demidulce, evident! Cearceafuri din mătase albă, iar lenjeria...dantelă neagră. Dar ce faci când știi că-n colțul camerei se află un pătuț de copil ce nu-i al tău? Când noptiera e plină de suzete și biberoane? Când singurul bidon de ulei de corp din cameră e cel pentru bebeluși?

Ce faci când întâlnești un bărbat cu genul ăsta de responsabilități? Dacă îl întrebi prea multe despre copil ești imatură...încerci să-l cucerești legându-te de copil. Dacă nu-l întrebi deloc, nu-ți pasă...ești insensibilă. Dacă îl suni când e cu copilul ești geloasă!!

Dacă nu ești gata să accepți că din start ești cel puțin pe locul 2, nu te băga!Dacă mai ești și posesivă...nici atât!

N-are rost să mai spun că acel copil n-a fost adus de-o barză, ci de o femeie care, cel mai probabil, încă există în viața lui, indiferent cum își manifestă prezența.

Copii!? Eu nu-mi doresc! Nu s-a găsit bărbatul să mă facă să-i vreau! Judecați-mă!!! Spuneți-mi că-s prea tânără să gândesc așa! La 24 de ani mama avea al doilea copil pe drum...la 24 de ani eu abia am regăsit copilul din mine. Ne jucam "de-a v-ați ascunselea" când, brusc, am realizat c-au început să-mi crească sânii și că sunt femeie. Atunci l-am închis într-un dulap și l-am lăsat acolo până am realizat că sigurul loc în care te poți ascunde, ca adult, e după deget!

Am întrebat o colegă ce părere are și mi-a spus să stau întâi să analizez situația. Economistă fiind, am aplicat cea mai utilizată analiză...SWOT. Urât din partea mea să privesc relația ca pe o afacere, mai ales când nu prea aveam de câștigat...dar...here it goes:
Strengths

  • E în stare să crească un copil, mai ales de unul singur? Cunoaște și aplică termeni precum ”responsabilitate” și ”independență financiară”.
  • Nu-ți dorești copii? E ok...are deja unul. Misiunea lui de a perpetua specia a fost îndeplinită.
Weaknesses
  • Familia ta te poate judeca...dacă ție îți va fi greu să te atașezi de idee, să nu mai zic de acel suflețel, imaginează-ți cum le va fi lor. Puteți să mă acuzați cât vreți, dar nu-mi spuneți mie că poți iubi copilul altei femei mai mult decât l-ai iubi pe al tău!
  • Poți avea impresia că sari peste pași importanți din viața ta.
Opportunities
  • Dezvoltarea simțului matern înainte de vreme și cam ăsta-i singurul lucru...
Threars
  • Nu poți crea o legătură între tine și copil...relationship is going ”bankrupt”.
  • Copilul e destul de mare să înțeleagă situația și să nu o accepte.
  • Sentimentele dispar, nimic nu vă leagă dar copilul deja s-a atașat de tine (sau tu de el).
  • Timpul lui liber e deja redus la cel puțin jumate...satisfacția ta vine cu porția!
  • Îți dorești un copil al vostru dar el nu mai vrea.
  • Vizitele mămicii...e neplăcut să vezi la ușă niște tocuri mărimea 39 când știi că tu porți 36...
  • And I could go on and on and on...
Concluzia...doar dacă îți plac provocările sau ești masochistă...

E doar punctul meu de vedere. Opiniile sunt împărțite! L-am vrut pe el fiindcă era hot și isteț, fără să mă gândesc mai departe. Evident că m-am scărpinat cu talpa...sufăr de ”mâncărimea buricelor degetelor” și de o posesivitate extremă.



vineri, 6 iunie 2014

Mamboul No. 5

Șasă boi frumoși a avut un succes cum nu m-aș fi așteptat vreodată. Și pentru că nu m-am putut abține, iar voi ați fost atât de curioși (mă rog...în mare parte curioase) am să vă "dau la purecat" și numărul 5. Și din moment ce am învățat că nu-i frumos să folosești cuvinte vulgare (mulțumesc Radu F. Constantinescu) am...cizelat puțin textul.

Boul Nr. 5 Idiotul– Mic de statura, brunet, un zâmbet minunat...clubber type. Eu știu că nu te prea duce capul dar nici nu aveam cine știe ce pretenții de la tine...inițial am crezut ca ești doar timid...nu m-am gândit că vârsta ta e invers proporțională cu numărul de neuroni. Am făcut schimb de numere și am așteptat să mă suni. Am făcut eu primul pas și ți-am dat un mesaj luni dimineață pentru că vroiam să mă suni tu primul, nu să-mi dai mesaj cu “Contactează-mă!”. Bate șaua să priceapă boul. Ai văzut că nu sun și ți-ai încărcat marți cartela…și m-ai sunaaat de o mie de ori pe zi (pe viitor să am grijă ce-mi doresc)! Mama lui de telefon că nu-s centralistă! Mai sunt și oameni care chiar au treabă la muncă, sau care chiar dorm noaptea! Ești un bou pentru că mă suni la 2 noaptea să mă întrebi ce fac. Și-apoi mă mai suni de trei ori să-mi spui că tu faci bine. Ești un bou pentru că ai impresia că, dacă îmi zici de trei ori pe zi că ai erecție, mă impresionezi...S**e-o, BOULE! De trei ori pe zi!

Acum...știi cum e? Cu femeia nu e bine nici așa, nici așa...sunt conștientă. Nici să te sufoce toată ziua cum face Mamboul No 5, nici să nu te caute 5 zile la rând precum Baby! Mai bine ne trimitem scrisori...